12. 11. 2012
După cum vă anunţam anterior, pe 6-7 şi 8-9 noiembrie, la Institutul Naţional al Justiţiei, a avut loc seminarul cu tematica „Justiţia şi mass-media”, eveniment susţinut de Fundaţia Germană pentru Cooperare Juridică Internaţională (IRZ), seminarele fiind destinate judecătorilor, formatorilor INJ şi jurnaliştilor.
Prezenţi la lansarea seminarelor au fost dna Anastasia Pascari, Directorul executiv al INJ, dl Carsten Wilms, Ambasador adjunct al RFG în Republica Moldova, dl dr. Oleg Efrim, Ministrul Justiţiei, dna Iulia Sârcu, Vicepreşedinte interimar al Curţii Supreme de Justiţie, dna Aliona Bleah, reprezentant al Fundaţiei IRZ în R. Moldova.
Ca experţi în domeniu, au fost invitaţi dl dr. Bernhard Flor, Preşedintele Tribunalului din Itzehoe, şi dl Ewald Behrschmidt, Vicepreşedintele Judecătoriei Supreme a landului din Nürnberg. Aceştia, timp de patru zile, şi-au prezentat experienţa lor cu mass-media în faţa preşedinţilor de instanţe judecătoreşti şi judecători din toată republica.
Despre însemnătatea acestui evenimet a vorbit şi Carsten Wilms, Ambasador adjunct al Germaniei în Republica Moldova, dumnealui menţionând că este vorba de un seminar deosebit, întrucât, de obicei, se fac seminare pe teme de specialitate în domeniul justiţiei. „Există independenţa judecătorilor, dar, în practică, ei trebuie să facă faţă presiunilor din partea mass-mediei. Şi presa este independentă, dar şi ea se supune legii. E o relaţie foarte interesantă între independenţa justiţiei şi activitatea mass-media. Sper ca acest seminar să lanseze o colaborare mai productivă între reprezentanţii justiţiei şi ai mass-media din Republica Moldova”, a spus dl Carsten Wilms.
Mai jos, vă prezentăm secvenţe din câteva luări de cuvânt la seminar:
Anastasia Pascari,
Director executiv al Institutului Naţional al Justiţiei
„Organizarea şi desfăşurarea la Institutul Naţional al Justiţiei a unui seminar pentru judecători, cu participarea jurnaliştilor, la care să fie puse în discuţie relaţiile dintre justiţie şi mass-media are o importanţă deosebită anume acum, când în societatea noastră au loc transformări pe care se mizează foarte mult în procesul de democratizare europeană a Republicii Moldova, inclusiv în procesul de reformare a sistemului moldovenesc de justiţie.
Mass-media este cea care poate contribui la restabilirea încrederii societăţii în sistemul juridic. Pentru aceasta, e necesar de a fi regândită relaţia dintre justiţie şi mass-media, de a stabili un sistem real de comunicare şi un comportament care să faciliteze cooperarea între cele două instituţii. Justiţia trebuie să fie obiectivă, corectă şi independentă, dar şi presa să devină unul dintre principalii susţinători ai independenţei justiţiei.
Independenţa justiţiei trebuie să fie acceptată ca principiu de bază al statului de drept, atât de către autorităţi, cât şi de către fiecare cetăţean al acestui stat. Pentru stabilirea unei societăţi libere şi democratice, justiţia are menirea să aplice legea fără nici o presiune din partea guvernului, legislativului sau a mass-media. Dar ea trebuie protejată, atât din exterior, cât şi din interior. Protecţia din interior o realizează fiecare judecător, dând dovadă de un comportament conform cerinţelor de independenţă a justiţiei, informând publicul despre problemele care afectează sistemul judecătoresc, despre modul de organizare şi funcţionare a acestuia.
În realitate, principalul mijloc de informare a publicului este presa, dar, cu părere de rău, nu toate informaţiile difuzate de presă despre sistemul judecătoresc sunt veridice. Deseori, aceste informaţii nu sunt verificate sau sunt preluate din surse cu o credibilitate dubioasă. Folosind principiul libertăţii de exprimare, presa deseori nu respectă prezumţia nevinovăţiei, încalcă dreptul la viaţa privată. Astfel, de multe ori vedem la micile ecrane acţiuni ale colaboratorilor de poliţie, prinderea infractorilor, secvenţe din timpul şedinţelor de judecată. Nu se ţine cont nici de protecţia martorilor sau a victimelor unor infracţiuni.
Avem şi cazuri în care presa face presiuni asupra judecătorilor prin filmarea lor în timpul şedinţelor de judecată, prin solicitarea promptă a interviurilor sau comentariilor, până la pronunţarea hotărârii sau devenirii ei irevocabile, etc. În acelaşi timp, aproape că nu întâlnim cazuri în care presa ar relata despre o hotărâre bună sau un judecător cinstit. Ea aleargă după senzaţii, ştiri şocante, relevând despre o hotărâre ilegală sau interpretată în sensul în care a înţeles-o. Căutând numai cazuri de corupţie printre judecători, presa creează opinia în societate că întregul sistem judecătoresc este corupt…
Deşi în instanţele de judecată sunt desemnate persoane responsabile de mass-media, acestea conlucrează insuficient cu presa. Consider că atât sistemul judecătoresc, cât şi presa trebuie să elaboreze nişte criterii de conlucrare, care să asigure corectitudinea bilaterală, transparenţa şi o mai bună comunicare”.
Oleg Efrim,
ministrul Justiţiei
„Seminarul are un program foarte consistent, în timpul căruia trebuie să analizăm atât situaţia actuală din domeniul comunicării între reprezentanţii mass-media şi cei ai justiţiei, cât şi experienţa partenerilor noştri germani, care vor servi un ghid de bune practici, reieşind din perspectiva valorilor pe care le promovează Germania, ca ţară membră a Uniunii Europene. Noi, la rândul nostru, suntem antrenaţi într-un amplu proces de transformare a întregului sector al justiţiei din ţara noastră. Scopul final al transformărilor este asigurarea funcţionării unui sistem judecătoresc profesionist, responsabil, incoruptibil şi, nu în ultimul rând, transparent, redând astfel cetăţeanului încrederea în instituţiile statului şi, în special, în justiţie.
La drept vorbind, nu este un secret că o bună parte din magistraţi acuză astăzi anume mass-media pentru imaginea rea pe care o are, din păcate, justiţia, atât ca un tot întreg, cât şi cei chemaţi s-o înfăptuiască. Dacă să fim sinceri, nu presa, ci noi înşine am făcut ca sistemul judecătoresc să fie privit ca cea mai coruptă instituţie a statului, aşa cum rezultă dintr-un şir de studii sociologice, ultimul fiind publicat recent de către Transparency International. Presa nu face decât să redea, mai mult sau mai puţin fidel, percepţia publică a unei anumite stări de fapt. Uitându-ne în paginile ziarului sau la televizor, ar trebui, poate, să ne imaginăm că ne uităm într-o oglindă, iar pe oglindă nu ai de ce să te superi…
Şi presa, fireşte, are suficiente păcate, cum ar fi graba de a prezenta informaţii neverificate, fuga după senzaţional şi, din nefericire, regretabila tendinţă de a generaliza. Nu-i poţi bănui pe toţi judecătorii, deopotrivă, că ar fi corupţi. Dar şi pretenţia că anume presa strică imaginea justiţiei nu este corectă.
Citez din presa din România, la fel de preocupată de această problemă: nimic nu poate compromite mai temeinic reputaţia unui magistrat decât propria sa conduită.
Consider că deseori proasta reputaţie a judiciarului apare din cauza unei elementare lipse de comunicare şi de deschidere a acestuia faţă de cetăţeni, în general, şi faţă de presă, în particular. Comunicarea nu numai că este impetuos necesară, ea mai trebuie realizată în termeni accesibili omului simplu, care, dacă nu înţelege ce i se întâmplă în instanţă sau ce spune un judecător, este tentat să-l suspecteze pe acesta de fapte sau intenţii greşite. Explicaţiile necesare, dialogul cu presa şi justiţiabilii trebuie să devină o obişnuinţă a judecătorilor. Altfel, suspiciunea coruperii va plana asupra justiţiei atâta timp cât sistemul se va menţine închis, de nepătruns pentru cei fără studii de specialitate. Mass-media nu trebuie văzută ca un inamic, ci ca un partener în procesul formării conştiinţei şi culturii juridice a populaţiei.
În fond, justiţia şi mass-media au acelaşi scop: asigurarea democraţiei şi supremaţiei legii, cu excluderea oricărei forme de fraternizare a magistratului cu presa în scop de popularitate. Aceste cuvinte aparţin binecunoscutului Cristi Danileţ, jurist în România, pe care toţi îl cunoaştem şi care a contribuit esenţial cu expertizele sale la iniţiativele legislative ale Ministerului Justiţiei privind reforma sistemului judecătoresc. Tocmai din această cauză îmi voi permite aici să reiau câteva din tezele sale referitoare la subiect. Justiţiabilii, spune el, doresc să fie judecaţi repede şi bine de către judecători obiectivi, care să-i trateze în mod egal şi să aplice în mod corect legea. Judecătorii au libertatea şi chiar obligaţia de a vorbi în public despre problemele care afectează puterea judecătorească, văzută ca instituţie, despre munca judiciară şi despre problemele de interes public care au legătură cu puterea judecătorească sau cu activitatea instanţelor. Iar relaţia dintre cele două puteri – căci aşa e privită presa, ca fiind a patra putere în stat – este, în opinia aceluiaşi autor, indisolubilă. În timp ce mass-media demască ilegalităţile, justiţia le constată din punct de vedere juridic şi le sancţionează. De aici şi menirea lor comună – cea de contraputeri. Deci, ele trebuie să acţioneze împreună pentru a împiedica abuzurile celorlalte două puteri.
Îndemn lucrătorii din sistemul justiţiei să nu privească mass-media ca pe un vrăjmaş. Presa nu este câine turbat, aşa cum s-a exprimat nefericit unul dintre colegii noştri, ci este câine de pază a democraţiei. Noi, şi nimeni altcineva, suntem responsabili pentru imaginea sistemului judecătoresc. Fără un efort din interiorul sistemului, schimbarea percepţiei publice asupra acestuia va fi imposibilă. Nu putem pretinde să fim trataţi ca adevăraţi oameni ai legii atâta timp cât noi înşine nu vom supune dispreţului public pe acei care pătează cu fapte nedemne mantia de magistrat. Iar mass-media poate şi trebuie să devină principalul nostru aliat în autoasanarea sectorului justiţiei. Pentru aceasta este nevoie de a ameliora comunicarea dintre sistemul judiciar şi reprezentanţii mass-media prin îmbunătăţirea expertizei juridice a jurnaliştilor, prin asistenţa profesională în domeniul comunicării pentru purtătorii de cuvânt din sistemul judiciar, prin întâlniri între jurnalişti şi purtătorii de cuvânt ai instanţelor, între jurnalişti şi reprezentanţii principalelor structuri ale sistemului judiciar. Poate fi utilă şi editarea unui ghid pentru jurnalişti şi judecători în sfera comunicării.
Multe din aceste acţiuni sunt prevăzute în Planul de acţiuni pentru implementarea Strategiei de reformare a sistemului de justiţie, care conţine proceduri şi obiective clare menite să asigure gradul de transparenţă şi să garanteze accesul cetăţeanului la o justiţie echitabilă. Noi aşteptăm, în egală măsură, ca şi presa să devină mai responsabilă, să conştientizeze mai bine rolul ce-i revine într-o societate cu adevărat democratică”.
Iulia Sârcu,
vicepreşedinte interimar al Curţii Supreme de Justiţie
„Menţionez ca un practician că în toată lumea şi în toate timpurile tema relaţiilor justiţiei cu mass-media a fost importantă şi actuală. Totuşi, ţinând cont de timpurile pe care le trăieşte astăzi ţara noastră, de transformările pe care trebuie să le înfăptuim, aceste relaţii sunt de o importanţă deosebită. Toţi suntem martorii unor apariţii şocante în mass-media despre reprezentanţii sistemului de justiţie. Nu voi aprecia corectitudinea jurnaliştilor, dar este foarte clar că relaţiile dintre justiţie şi mass-media devin tot mai tensionate. Aş vrea să cred că este un fenomen temporar, iar la seminarul „Justiţia şi mass-media” vom afla de la specialiştii germani cum sunt aceste relaţii într-o ţară civilizată şi care este hotarul rezonabil, proporţional între aceste relaţii.
Un filosof antic spunea că justiţia este ca matematica, dacă nu-i verificată – niciodată nu vei fi încredinţat de corectitudinea calculului. În cazul justiţiei, această verificare o face mass-media, lucru pe care eu îl consider corect. Mass-media simte care este interesul public şi furnizează informaţii pe potrivă. Dar totodată ştim că o presă prea liberă poate strivi, poate avea un efect negativ. De aceea, noi, reprezentanţii sectorului justiţiei trebuie să conştientizăm că nu-i suficient să pronunţi o sentinţă obiectivă şi echitabilă, dar să mai facem ca această sentinţă să fie auzită de societate. Iar jurnaliştii trebuie să prezinte societăţii acţiunile justiţiei pe cât se poate de obiectiv, onest şi cu informaţii bine verificate. Vă asigur că nimeni nu se va supăra dacă jurnaliştii vor verifica o dată în plus ceea ce vor să publice.
Legislaţia noastră, care este una foarte bună, prevede accesul la informaţie, la informaţia de interes public, acces care nu poate fi îngrădit. Tot legislaţia prevede libertatea de exprimare, pe de o parte, iar pe de altă parte – obligaţia de a proteja drepturile şi viaţa privată a cetăţenilor. Cred că anume despre asta vom discuta în cadrul seminarului cu experţii germani. Totodată, ne bucurăm că printre participanţii la seminar sunt şi jurnalişti”.
Cornelia Cozonac,
preşedintele Centrului de Investigaţii Jurnalistice
„Apreciez faptul că se organizează un astfel de training pentru judecători, mai ales că ideea vine de la organizaţiile reprezentative ale judecătorilor şi nu de la mass-media. Comunicarea între justiţie şi mass-media e foarte importantă. Cei care au vorbit au remarcat faptul că justiţia trebuie să fie efectuată corect şi să asigure transparenţa pentru a fi cunoscută de societate. Iar ceea ce se întâmplă în justiţie poate fi adus la cunoştinţa societăţii prin intermediul mass-media. Faptul că apar tot mai multe ştiri şi materiale cu subiectul justiţiei în mass-media demonstrează că acest domeniu al societăţii a devenit foarte important, important pentru clasa politică, pentru guvernarea care desfăşoară reforme în domeniul dat, pentru mii de cetăţeni, care zilnic interacţionează cu justiţia.
Realitatea arată că, în ultimul timp, s-a stabilit o relaţie tensionată între judecători şi mass-media, dar nu cred că asta este partea cea mai rea. Presa trebuie să-şi facă datoria. Oare aţi vrea ca presa să scrie numai de bine şi să treacă cu vedere ilegalităţile care au loc foarte des în societatea noastră?
Este adevărat că şi presa comite greşeli, dar, mai întâi, trebuie de luat în calcul buna intenţie a jurnaliştilor. La noi, jurnalistul de multe ori nu are la îndemână toate instrumentele necesare de a verifica o informaţie sau alta. Şi atunci când subiectul este de interes public major, jurnalistul îşi va permite libertatea să vină în presă cu ceea ce are la moment, să facă dovada că a încercat să documenteze un subiect sau altul, ca, ulterior, să revină la temă.
Este foarte important ca şi justiţia să gestioneze mai bine situaţiile de criză, pentru că atunci când ea nu vrea să vorbească despre un subiect sau altul, când încearcă să evite declaraţiile de presă sau solicitările jurnaliştilor, nu face decât să tensioneze şi mai tare situaţia. Este mai bine să se vorbească deschis pe marginea unei probleme. Dacă justiţiarii ar fi deschişi solicitărilor presei, vă asigur că mai multe probleme vor fi excluse din agenda zilei. În acest sens, aş menţiona recentul caz Donciu, caz în care foarte multe lucruri puteau fi evitate chiar din start şi el nu lua proporţiile pe care le cunoaşteţi. Dl Donciu nu a ieşit cu declaraţii de presă şi aceasta a lăsat loc pentru mai multe interpretări, iar când a apărut în faţa camerei de luat vederi nu a fost deloc convingător. E foarte important cum reacţionează şi justiţia în anumite situaţii de criză. Dacă presa şi opinia publică discută despre un subiect, este bine să se iasă cu declaraţii în faţa presei, cât mai repede şi cu argumente convingătoare. Altfel, lipsa de informaţii face ca scandalul să ia proporţii. La acest capitol aş putea aduce mai multe exemple prezentate de Ziarul de Gardă sau de Adevărul md.
Eu, de fapt, mă bucur că presa este vigilentă în ultimul timp şi chiar apreciez munca colegilor mei, care, în ultimul timp, reacţionează foarte repede în situaţii ce reprezintă un larg interes public. E un semnal bun pentru guvernare şi pentru justiţie: presa noastră a devenit vigilentă. Adică, chiar avem nişte schimbări bune în domeniul mass-media, şi asta bucură. Dar vă asigur că jurnalistului îi este foarte greu să verifice averile cuiva, să obţină informaţii la Cadastru sau la Camera Înregistrării de Stat…
Apreciez solidaritatea în mass-media din ultimul timp. Atunci când apare un subiect de mare interes public, inclusiv din domeniul justiţiei, el este preluat de mai multe mass-media. Oricum, investigaţiile noastre la tema justiţiei sunt preluate de majoritatea mass-media. Deci, presa nu mai este pasivă, şi societatea a devenit mai activă atunci când este vorba de interesul public. Asta dă dovadă că există anumite schimbări în societate, ceea ce spune că şi în relaţiile dintre mass-media şi reprezentanţii sistemului justiţiei vor veni anumite schimbări.
Noi deja avem o colaborare bună cu Asociaţia judecătorilor în R. Moldova şi chiar am organizat o şedinţă a Clubului jurnaliştilor de investigaţie împreună cu judecătorii. Atunci, jurnaliştii au înţeles că şi judecătorii au problemele lor. Ei trebuie să vorbească despre ele, deoarece presa nu cunoaşte ce este dincolo de paravanul care ne desparte de justiţie. La întâlnirile cu presa putem stabili nişte relaţii, ca, ulterior, comunicarea să devină mai bună, iar jurnaliştii să poată obţine mai lesne o informaţie sau alta.
Acum o lună, încercam să verificăm declaraţiile de avere ale judecătorilor pentru 2011 şi nu le-am găsit pe site-ul Consiliului Superior al Magistraturii. Centrul de Investigaţii Jurnalistice a făcut şi o solicitare la CSM la care ni s-a răspuns că ele sunt pe site, ne-au dat şi link-ul, dar acolo le-am găsit numai pe acelea din 2010. Dar trebuie să ştiţi că, atunci când jurnaliştilor nu li se oferă o informaţie, ei vor face tot posibilul pentru a o găsi în altă parte şi atunci, cu siguranţă, se vor găsi surse care să furnizeze şi informaţii rău intenţionate. Cu cât este mai multă informaţie şi cu cât aceasta este mai deschisă, cu atât mai mult eliminaţi suspiciunile sau problemele care ar putea apărea şi în relaţia cu presa.
Noi aşteptăm ca, curăţirea să pornească şi din interiorul sistemului judecătoresc, iar elementele care nu fac faţă, ar trebui să fie excluse şi din tagma judecătorilor, precum şi din cea a jurnaliştilor. Noi, jurnaliştii, la fel lucrăm pentru mai bine, căci nu suntem mulţumiţi atunci când apar materiale slab documentate, când foarte mulţi jurnalişti îşi scriu materialele stând în birou, fac doar copy-paste şi inventează titluri cât mai atrăgătoare. Vrem să schimbăm şi aceste lucruri, pentru a promova un jurnalism onest şi corect. Recunoaştem că şi în presă există multe probleme, există materiale făcute la comandă sau scrise neprofesionist. Le vedeţi, le intuiţi. Iată de ce cred că, pe parcursul seminarului, vom avea discuţii controversate din care vom alege doar soluţiile constructive, pentru a elimina mai multe din problemele cu care ne confruntăm.
Colegii din România au făcut un ghid de comunicare între sistemul justiţiei şi mass-media. Aşa ceva s-a propus şi în cadrul seminarului nostru. Este o idee binevenită pentru stabilirea unor modalităţi de comunicare. Să fie un ghid de principii, un ghid de bune practici, care ar stabili nişte lucruri concrete: cînd jurnalistul poate intra în sala de judecată, când are sau nu are dreptul să filmeze sau să fotografieze etc. Clarificarea acţiunilor în situaţii de acestea ar fi şi în ajutorul judecătorului, dar şi al jurnalistului. Astfel, ar dispare unele situaţii considerate conflictuale.
Sigur, eu vreau mai multă libertate pentru jurnalişti şi mai mult acces la informaţii, pentru că ei sunt acei care informează opinia publică. Dar vreau ca şi jurnaliştii să respecte anumite reguli şi, într-adevăr, să nu încalce viaţa privată sau alte principii pe care se bazează justiţia. Trebuie să ne punem de acord sau să stabilim nişte reglementări foarte clare, care să nu încalce anumite principii în justiţie, nici dreptul judecătorilor sau al persoanelor aflate în proces, dar să ofere şi suficientă libertate jurnaliştilor”.
Mai detaliat despre desfăşurarea seminarului „Justiţia şi mass-media” citiţi în nr. 4 (2012) al Revistei Institutului Naţional al Justiţiei.