05. 06. 2014
La solicitarea procurorilor şi a judecătorilor din R. Moldova, Institutul Naţional al Justiţiei a realizat ieri, 4 iunie 2014, seminarul Aspecte practice referitoare la statutul bănuitului şi învinuitului în procesul penal.
Cursul de formare continuă a fost desfăşurat cu participarea formatorilor Ruslan Popov, procuror, şef al Direcţiei control al urmăririi penale şi asistenţă metodică din cadrul Procuraturii Generale, şi Raisa Botezatu, judecător la Curtea Supremă de Justiţie în demisie.
Procurorul Ruslan Popov a abordat subiectele ce ţin de instituţia învinuitului şi a bănuitului în procesul penal, respectiv dificultăţile care apar la aplicarea acestor instituţii procesuale.
Pentru un feedback reuşit şi pentru eficacitatea seminarului, dumnealui a solicitat de la procuraturile teritoriale specializate, precum şi de la subdiviziunile Procuraturii Generale, informaţii cu privire la problemele cu care se confruntă procurorii în teritoriu şi exemple de acte procesuale în care s-au luat anumite hotărâri, spre a fi supuse analizei şi a găsi soluţii relevante acestora. De asemenea, au fost implicaţi şi judecătorii, persoane antrenate nemijlocit în procesul examinării cauzelor.
Sub aspect teoretic, bănuitul este persoana în privinţa căreia organul de urmărire penală dispune anumite probe cu privire la comiterea infracţiunii, iar învinuitul – persoana în privinţa căreia este efectuată o ordonanţă de punere sub urmărire penală. Drepturile acestor participanţi la proces sunt reglementate de art. 64 şi, respectiv, 66 CP.
Printre inconvenienţele menţionate de către participanţi ce ţin de aspectele practice de urmărire penală şi judiciară, se regăseşte şi cea legată de formularea acestor definiţii. În legislaţie, nu se detaliază despre existenţa probelor şi care sunt ele, rămânând un aspect la discreţia procurorilor, judecătorilor sau reprezentanţilor organelor de urmărire penală. Respectiv, simpla suspiciune/informaţie pe care câteodată se bazează unele ordonanţe ale procurorilor sau ofiţerilor de urmărire penală de recunoaştere a calităţii de bănuit, nu este suficientă pentru a conferi o astfel de calitate persoanei.
Pe lângă acestea, s-a discutat despre ordonanţele de pornire a urmăririi penale, drepturile şi obligaţiile bănuitului, încetarea calităţii de bănuit, instituţia de prelungire a calităţii de bănuit, termenele de bănuit etc.
Alte aspecte analizate au fost: Când persoana capătă statutul de învinuit?, Persoana poate fi pusă sub învinuire, fără a avea iniţial statut de bănuit?, Ordonanţele de urmărire penale sunt un temei de recunoaştere a bănuitului? ş.a.
Statutul de bănuit al participantul la procesul penal, nu este recunoscut în toate statele. În legislaţia Republicii Moldova, până a primi persoana statutul de învinuit, este necesar să treacă prin statutul tranzitoriu de bănuit, condiţia respectivă fiind caracteristică spaţiului ex-sovietic. În fond, Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu face diferenţa dintre bănuit şi învinuit. În jurisprudenţa Curţii se întâlneşte doar calitatea de acuzat. Despre acestea, dar şi despre alte aspecte practice atât naţionale, cât şi specifice jurisprudenţei CtEDO, a relatat, în continuare, formatorul Raisa Botezatu.
Au fost puse în discuţie hotărâri pe diverse cauze penale şi, în grupuri, au fost soluţionate mai multe speţe.
