27. 09. 2013
În cadrul proiectului „Sporirea calităţii managementului, instruirii şi integrităţii în investigarea şi pedepsirea traficului de persoane în Republica Moldova”, implementat de Misiunea Moldova a Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie, (OIM), în parteneriat cu Institutul Naţional al Justiţiei şi cu suportul Biroului afaceri internaţionale în domeniul combaterii drogurilor şi aplicării legii al Departamentului de Stat al SUA, pe 26 şi 27 septembrie curent, şi-a desfăşurat lucrările atelierul de lucru în domeniul calificării infracţiunilor de trafic de persoane şi soluţionarea unor probleme privind manipularea victimei de către traficant în scopul schimbării declaraţiilor.
Trainingul, destinat procurorilor şi ofiţerilor de urmărire penală, a fost divizat în 4 module – „Diferenţele dintre infracţiunile de trafic de persoane şi proxenetism”, „Diferenţele dintre infracţiunile de trafic de persoane, muncă forţată şi organizarea cerşetoriei”, „Evaluarea şi reducerea riscului manipulării victimei” şi „Ajustarea la schimbări şi intervenţii”. Evenimentul a fost moderat de către Albert Moskowitz, procuror, expert din partea OIM, procurorii Eduard Bulat şi Viorel Ciobanu, respectiv – şef şi şef-adjunct al Secţiei de combatere a traficului de fiinţe umane din cadrul Procuraturii Generale.
În prima zi a atelierului de lucru s-a discutat despre calificarea infracţiunilor de trafic de persoane, fiind abordat aspectul legislativ ce ţine de reglementarea infracţiunilor de TFU. Participanţii au identificat diferenţele dintre articolele nr. 165 (privind traficul de fiinţe umane), nr. 206 (privind traficul de copii) şi nr. 220 (privind proxenetismul), precum şi dintre articolele nr. 168 (privind munca forţată) şi nr. 302 (privind organizarea cerşetoriei) din Codul penal al R. Moldova. Uneori, aceeaşi acţiune criminală poate fi o încălcare a mai multor articole, de aceea necunoaşterea diferenţelor dintre articole duce la calificări greşite şi investigaţii ineficiente.
Declaraţiile victimei sunt, de obicei, cele mai importante probe în activitatea de investigaţie într-un caz de trafic. De multe ori însă victima este reticentă, deoarece îi este frică de violenţă, n-are încredere în poliţie, procurori sau judecători, este atât de afectată de ceea ce s-a întâmplat, încât nu este capabilă de a relata coerent faptele sau este contactată de traficanţi şi convinsă să renunţe la declaraţiile sale sau să le schimbe. Astfel, asigurarea şi menţinerea cooperării cu victima traficului pe parcursul procesului penal sunt foarte dificile. Despre metodele de menţinere a cooperării victimei pe parcursul urmăririi penale până la trimiterea dosarului în instanţă, precum şi despre abordările posibile atunci când victima îşi retrage plângerea sau îşi schimbă declaraţiile în favoarea acuzatului s-a relatat în a doua zi a trainingului.
În cadrul instruirii au fost utilizate tehnici de formare pentru adulţi, inclusiv lucrul în grup, studii de caz, brainstorming, prezentări PowerPoint, discuţii însoţite de concluzii şi recomandări.
